Now Reading
Antrenează performanța adolescentului

Antrenează performanța adolescentului

Cum ar fi să facem ceva acum, și să lăsăm lumea mai bună? Puțin, mult? Nu contează cât.

Antrenează performanța adolescentului

De Elena Popescu-Grisogono

Terapeut & Coach

Cum ar fi să începem cu noi, cu copiii noștri, și să dăm mai departe binele pe care îl dorim în viața noastră? Fiecare are de oferit ceva diferit, ceva frumos, ceva înțelept, o bucurie, un zâmbet, compasiune, ceva ce îl face fericit. Când ești fericit nu poți fi răutăcios, furios, supărat, înverșunat și trist. Și da, lumea se schimbă, dacă am face fiecare un lucru cât de mic în acest sens. În loc de a ne uita cum ar ”trebui” să fie celălalt, ar fi bine sa ne uităm la noi ce oferim celuilalt și cum suntem noi în raport cu celălalt. Și când poți să oferi fără așteptări, și când poți să fii mai bun decât celălalt, a dărui este ușor. Lumea se schimbă, nu așa cum îți dorești, dar tu poți fi așa cum vrei, cum ți-ar plăcea să fie în jurul tău.  Beneficiul pe care îl ai tu este că lumea nu te-ar mai schimba.

Ne străduim să creăm pentru noi și copiii noștri o lume lipsită de pericole. Adolescenții se străduiesc să-și manifeste talentele și să pornească pe un drum neștiut și necunoscut, își doresc să arate că sunt maturi, își doresc să schimbe lumea, își doresc să-și urmeze visele și să fie fericiți. Familia, în mod special, ar trebui să sprijine, să susțină, și să participe constructiv la creșterea și dezvoltarea lor. Într-o lume plină de agresivitate și ignoranță, de frică și supunere, îngrijorările devin din ce în ce mai multe și teama că totul se clatină în jurul tău devine tot mai acută.  

Adolescenții vor să-și găsească un loc în lume unde pot să se desfășoare, dar de cele mai multe ori părinții nu le dau drumul și îi privesc în continuare ca pe copiii care trebuie să asculte de adulți. Adulții le cer să fie responsabili și să se implice în viață, dar în continuare îi privesc ca pe copiii care trebuie să fie ascultători. Oare cum ai putea să fii tu însuți dacă faci numai ce ți se spune? Oare cum ai putea să te descoperi dacă tot ce contează este părerea părinților? Cum ai putea să te implici când decizia nu este a ta? Pare că nimeni nu are nevoie de tine, și chiar pentru tine nu poți să fii așa cum simți.  În aceste condiții, adolescenții încep să se revolte pentru că nimeni nu îi ascultă, încep să-și ceară drepturile și se folosesc de toate mijloacele prin care ei cred că atrag atenția. Ei nu vor doar să fie pregătiți pentru viață, vor să se implice și să experimenteze viața.

Părinții au cele mai bune intenții, dar de fiecare dată vor avea aceleași discuții, aceeași comunicare în familie și nu se schimbă nimic. Este ca și cum aleargă într-un  cerc (ca un hamster), dar peisajul nu se schimbă pentru că în loc să lase adolescentul să aibă propriile sale experiențe, trăiri, opinii și decizii, îl apără și îi oferă tot ce cred ei că are nevoie adolescentul (copilul), și totul este atât de simplu să dai spațiu și să-l lași să-și asume tot ceea ce face. Pentru a le putea fi de folos adolescenților (și nu numai lor) ar trebui să începem să-i auzim, să fim atenți la tot ce ne comunică, și verbal și prin acțiunile lor, să-i înțelegem, să avem încredere în ei, să le oferim siguranța, siguranța emoțională, să îndrăznim să-i dăm susținere și sprijin în tot ceea ce întreprinde, să ne amintim ce am simțit când eram adolescenți și ce nevoi sau ce ne-ar fi plăcut să facă părinții pentru noi la acel moment. Înțelegerea copilului care trece prin diferite etape, și nu impunerea părintelui, este mai importantă pentru tot parcursul vieții lui. Vorbim despre generalități aici, dar ceea ce funcționează pentru noi toți este libertatea emoțională pe care dacă nu o înțelegem și nu o aplicăm cu noi, copilul își creează un scut de apărare, un mecanism și un tipar comportamental pe care îl va folosi să se simtă în siguranță, chiar dacă acest tipar este toxic pentru el și pentru cei din jurul lui.

Dacă înțelegem că membrii familiei sunt pentru a ne sprijini, și dacă am privi  toate provocările ca pe oportunități pentru dezvoltare, prin care vedem și percepem emoțiile și sentimentele noastre care ne țin în aceleași situații, conflicte și în cercul emoțional fără schimbarea peisajului de durată, și dacă acționăm, atmosfera, atitudinea, situațiile, tot ce este în jurul nostru se schimbă.

Adolescentul are nevoie să treacă la următoarea etapă în felul lui. Ce înseamnă de fapt maturitatea? Gândește-te la asta… Ne putem gândi la maturitate ca la un sinonim de competență, dar este cea mai bună alegere? La o anumită vârstă ești competent să iei decizii, ești competent să înțelegi, ești competent să ai o altă atitudine, ești competent să te comporți altfel, ești competent să alegi, și putem continua. Dar cine definește vârsta maturității? Poți fi tânăr și să fii matur, sau poți fi la vârsta a doua și să nu fi.  Conflictele cu părinții este o caracteristică a adolescenței pentru că ei vor să-și găsească propria independență, să devină autonomi față de ei și față de profesori și pot să facă asta prin conflict fizic sau emoțional.

Învățăm prin experiențe, prin încercări, prin greșeli, și așa descoperim ce ne va ajuta să gândim singuri, ce ne face să avem încredere în noi, și să fim independenți de alții. Doar așa vom învăța, prin experiențe. Oferă-i adolescentului posibilitatea să se cunoască, să se descopere, să afle ce îi place să facă, oferă-i doar spațiu și simplitate. Vei fi uimit să-l vezi cât de bine se descurcă, devine responsabil pe viața lui. Aruncă și la tine o privire, sau altfel spus; pune-ți întâi tu masca de oxigen și după îi poți ajuta pe cei dragi și nu numai…

Rezervați o ședință online la:
0732 119 756

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.